A Existat ISUS HRISTOS cu Adevarat?

Pr. Lucian Cristescu

Sursele păgâne:

 Mara Bar-Serapion (prizonier iudeu), după 73 d.Hr. (Răstignirea și căderea Ierusalimului) „Ce avantaj au avut iudeii de la executarea regelui lor înțelept? Doar că după aceasta regatul lor a fost desființat... Și nici regele lor înțelept nu e mort, datorită „legii noi” pe care a stabilit-o.” „Scrisoarea lui Mara Bar Serapion către fiul lui”, găsită într-o copie datând din sec. VI, la mănăstirea Sf. Maria Deipara, Egipt.

 Thallus (52 d.Hr.), Istorii; citat de Iulius Africanus (220 d.Hr.), în „Istoria lumii”. „Peste toată lumea a venit o beznă înfricoșătoare. Multe stânci s-au despicat de un cutremur, și multe locuri din Iudea și alte districte au fost dărâmate. Mi se pare foarte nerezonabil cum Thallus, în a treia carte a istoriilor sale, încerca să explice acest întuneric drept o eclipsă de soare. Doar Iudeii celebrau Paștele lor în ziua a 14-a conform poziției lunii, iar moartea Domnului nostru cade cu o zi înainte de Paște. Pe când o eclipsă de soare poate avea loc doar când luna se interpune soarelui. Cum poate atunci o eclipsă să aibă loc când luna este în directă opoziție cu soarele”.

 Phlegon (130 d.Hr.), menționat de Iulius Africanus (220 d.Hr.), în Istoria lumii” și Origen (250 d.Hr.) în Contra lui Celsus, cartea a 2-a „Flegon notează că, în vremea lui Tiberius Cezar, în timp de lună plină, a fost o eclipsă totală de soare, de la ora 6 până la ora 9. E evident că el n-avea cunoștință de vreun asemenea eveniment petrecut mai înainte.” „Despre întunecarea soarelui, care a avut loc în timpul lui Tiberiu Cezar, în timpul căruia Isus a fost răstignit și cutremurul mare care a avut loc atunci, Flegon – cred – a scris un raport în cartea a 13-a sau a 14-a a Cronicilor sale”

 Cornelius Tacitus, (112 d.Hr.) în Anale, cartea15, cap. 44, „Ca să stingă zvonurile (de a fi dat el însuși foc Romei) Nero a dat vina și a pedepsit cu cea mai perversă cruzime o clasă de oameni pe care poporul îi numea „creștini”. Christos, originatorul numelui, a suferit pedeapsa cu moartea în timpul lui Tiberius, prin sentința procuratorului Pontius Pilatus. Superstiția dăunătoare a fost oprită pentru moment, doar ca să izbucnească încă o dată, nu doar în Iudea, locul de origine a răului, ci până și în capitală, unde toate lucrurile oribile sau rușinoase care sunt în lume se strâng și devin populare.”

 Lucian de Samosata, (175 d.Hr.) „Moartea lui Peregrinus.”

„Creștinii... încă se închină la omul care a fost răstignit în Palestina pentru că a introdus noul său cult în lume. I-a convins că sunt nemuritori pentru totdeauna – ceea ce explica disprețul pentru moarte și dispoziția de sacrificiu atât de comun între ei. Legiuitorul lor i-a făcut să creacă că toți sunt frați din clipa în care sunt convertiți, abjurându-se de zeii greci și adorând pe Sofistul acela răstignit și trăind sub legile lui. De aceea ei disprețuiesc toate lucrurile fără discernământ considerându-le proprietate comună, ei primind astfel de doctrine tradiționale fără nici o dovadă clară.”

 Pliniu cel Tânăr, (112 d.Hr.) Scrisori, secț.10, scris. 96-97. N-am participat niciodată la procesele creștinilor. De aceea nu cunosc ce ofense se pedepsesc sau se investighează... În cazul celor ce mi-au fost denunțați a fi creștini, i-am interogat... Pe cei care au persistat, i-am executat... Pe cei care negau că sunt sau au fost creștini, după ce au invocat zeii... și mai ales după ce au blestemat pe Hristos – lucru pe care niciodată nu-l fac cei ce sunt cu adevărat creștini, am socotit să-i slobozesc...”

 Suetoniu, (120 d.Hr.) The Deified Claudius 25.4, Cartea a 5-a din „Viața cezarilor”

„Pentru că iudeii produceau tulburare în mod constant, la instigarea lui Chrestus, el (Claudiu) i-a izgonit din Roma”